Lecții de viață de la Marius Balo

Despre iertare, libertate, sensul vieții, autocunoaștere, transcederea suferinței și post

Anunțăm cu bucurie lansarea unui nou episod al podcastului nostru și, totodată, continuarea conversației noastre cu Marius Balo.

Teolog cu studii la New York și profesor de limba engleză la Universitatea din Beijing, Marius Balo devine la vârsta de 33 de ani victima unei escrocherii judiciare. Acest eveniment nefericit îl conduce în spatele gratiilor închisorii din Shanghai pentru o perioadă de 8 ani de zile. În această grea încercare, Marius reușește să contureze cu măiestrie un proces de metamorfoză personală transformând suferința și nedreptatea într-o sursă de inspirație și arătând cum momentele cele mai întunecate și mai pline de suferință pot deveni, paradoxal, surse de lumină și înțelepciune.

Această continuare a interviului se axează pe teme precum paradoxul libertății, căutarea sensului, iertarea (și iertarea de sine), autocunoașterea, transcederea suferinței, dar și beneficiile postului.

Vă recomandăm cu căldură să ascultați și prima parte a interviului cu Marius, în care explorăm în detaliu experiența sa de viață, discutând despre suferința și dezumanizarea trăite de el în penitenciarele din China, precum și despre tema dreptății, concentrându-ne în special pe contrastul dintre dreptatea umană și cea divină.

Totodată, vă recomandăm din nou cartea sa, Păturica Roz, în cazul în care nu ați avut încă ocazia să o citiți. Această bijuterie autobiografică reflectă lupta universală pentru dreptate și demnitate umană, ilustrând călătoria și evoluția sa spirituală. Într-o postare anterioară, am realizat o scurtă recenzie a cărții și am inclus câteva citate remarcabile.

De asemenea, am inclus aici încă două paragrafe care mi s-au părut relevante pentru discuția din acest episod. Primul paragraf abordează atât tema iertării, cât și a asumării. Pentru mine, aceste două concepte sunt strâns legate, iar adevărul acestei revelații, pe care am avut-o relativ recent, m-a atins în adâncul sufletului.

“După ce am fost arestat formal, am trecut printr-o perioadă de câteva săptămâni în care îmi spuneam că vreau să îmi cer iertare și vreau să îi iert pe toți cei care mi-au greșit vreodată, în afară de oamenii aceștia din cauza cărora ajunsesem întemnițat aici. Gândirea mi s-a schimbat însă rapid și i-am iertat pe toți în momentul în care mi-am dat seama că nu ajunsesem în acel loc din cauza lor. Ajunsesem în acel loc din cauza mea.”

Reflectând asupra discuției cu Marius pe topicul iertării, dar și a citatului de mai sus, am avut o mică revelație. Am de ceva vreme convingerea că atragem în viața noastră persoane și evenimente care reflectă starea noastră interioară.

Dacă atragem în viața noastră o persoană care ajunge să ne trădeze, este posibil să fie pentru că ne-am trădat mai întâi pe noi înșine și, așadar, din perspectiva asumării, este responsabilitatea noastră. Modul în care ne raportăm la evenimentele externe ocupă un loc central și în filozofia stoică, așa cum Marcus Aurelius a scris în Gânduri către sine însuși: evenimentele externe nu pot fi controlate, dar modul în care ne raportăm la ele este sub controlul nostru.

Chiar dacă circumstanțele în care se întâmplă un anumit lucru par extrem de nedrepte, iertarea celui care ne-a greșit începe, în primul rând, cu iertarea de sine. Mă iert pentru că, nefiind asumat, am atras în viața mea o persoană similară mie - care nu a făcut altceva decât ceea ce eu însumi mi-am făcut. Deci, iertându-mă pe mine în primul rând, pot să iert și celui care mi-a greșit. Și de multe ori, cel mai greu e să mă iert pe mine.

Al doilea paragraf aduce în discuție paradoxul libertății și mă duce cu gândul la Epictet, care, deși era sclav, se simțea mai liber decât stăpânii săi, care erau robi ai posesiunilor și patimilor lor.

“Doar aici, sub statutul de prizonier, am ajuns să înțeleg că există o diferență profundă între a avea libertate și a fi intr-adevăr liber. Înainte de această experiență, cele două stări îmi erau absolut identice. Majoritatea dintre noi avem libertate, putem merge unde dorim și putem face lucrurile pe care vrem să le facem. Însă mulți dintre noi rămânem robi propriilor noastre patimi. Nu conștientizăm faptul că avem totuși și libertatea, în fiecare moment, de a alege ceea ce este de trebuință în detrimentul a ceea ce pare urgent. ”

Marius ne recomandă și o carte deosebită - Drumul către tine însuți - o carte scrisă de M. Scott Peck, un psihoterapeut și autor cunoscut pentru lucrările sale în domeniul dezvoltării personale și a creșterii spirituale.

Continuăm și tradiția podcastului nostru prin care oferim invitaților noștri o pâine cu Maia proaspăt coaptă și o îmbrățișare.

Sperăm ca fiecare conversație să contribuie la optimizarea algoritmului vostru interior și să găsiți alături de noi cât mai multe răspunsuri la întrebările și frământările voastre.

Episodul poate fi ascultat atât pe YouTube, accesând linkul furnizat la începutul articolului, cât și pe Spotify, Apple Podcasts și pe majoritatea platformelor de podcast care utilizează aceste feed-uri.